duminică, 28 iunie 2009

flori de tei ...

Sunt într-o uşoară stare melancolică ... sau mai degrabă nostalgică ...

Oare exişti? Oare încă visez la o himeră?

Mi-e dor de-acele rime-mbratisate, mi-e dor de un zâmbet sincer, de o privire pătrunzătoare ... însă până atunci, bănuiesc, că trebuie să mă mulţumesc cu ce am: mă am pe mine, pe-ai mei părinţi cărora le datorez enorm ... şi mai am şi o surioară ... ah, era să uit, şi câţiva prieteni.

DECI în fond şi la urma urmei sunt bogată ... atâtea persoane mă iubesc necondiţionat.

Veţi spune care "atatea" ? Ei bine TREI! DA! TREI! persoane care mă iubesc necondiţionat şi asta-mi dă putearea de a merge înainte, de a-mi croi un nou drum, propriul meu drum, aşa cum mi-l doresc ...

Spunea deunăzi, cineva drag mie într-un post pe blogul personal, că noi femeile încetăm, la un moment dat să trăim pentru noi înşine, că ajungem să fim nefericite.

... nu ştiu dacă se poate numi nefericire ceea ce trăim noi sau mai degrabă o dereglare a scării valorilor proprii ...

Trebuie să învăţam să trăim pentru noi, să luptăm pentru noi şi să preţuim lucrurile mărunte pe care le-am uitat undeva-ntr-un colţisor.

Oare când aţi mirosit florile de tei?
Chiar de sub pom!
V-aţi bucurat de ele?

Eu am făcut-o zilele astea ... şi chiar acum câteva zeci de minute ... e plăcut ... e plăcut să vezi verdele verde să guşti din aroma florilor, să simţi că trăieşti pentru tine şi nu pentru "EL"

Ce putem face pentru a scăpa de melancolie? Sincer nu am un răspuns, aş fi ipocrită să afirm contrariul însă, în doze mici aş spune că este benefică ... are şi ea rolul ei, să nu uităm!



dar totuşi, oare încă visez la o himeră?

Un comentariu:

  1. Barbatii sunt doar niste dulapuri:)) Asa ca e posibil sa visezi la o himera... desi tu pe pielea ta ai simtit ca se poate,DAR...(tot timpul exista un dar) ramane de vazut daca se abate-n calea ta `au ba.:*

    RăspundețiȘtergere