interesant ...

găsisem zilele trecute un articol ... ce mi-a placut ... destul de mult

" Femeile înşeală?
Nu. Femeile trec mai departe, nerenunţând la prezenta relaţie din comoditate. În cazul în care relaţia secundară tinde să devină importantă emoţional, oferindu-le tot ceea ce au visat, relaţia comodă este distrusă.
Dacă am vedea de la bun început că nu femeile înşeală ci bărbaţii, nu am mai fi atât de agresivi şi vehemenţi în catalogări.

De ce doar bărbaţii înşeală?
Simplu: în momentul în care bărbatul determină femeie să caute o altă relaţie, nu ea este vinovată pentru dorinţă firească de normalitate, ci el fiindcă nu a fost capabil să îi ofere normalitatea.

Când un bărbat împinge femeia să caute împlinire sexuală şi emoţională în braţele unui alt partener, prin comportament dualist, nefiresc, prin umilire şi lovire, prin vorbe grele şi permanente reproşuri, el "metaforic" înşeală." - sursa iDieta.ro

optimism timid ...

Mă încearcă o notă de optimism ...


Undeva, ceva sau cineva există, asta o ştiu şi încep să simt ... dar mi-e dor ... mă năpădesc amintirile, e plăcut ... e o stare de nostalgie acceptabilă; mi-aş dori să dau câteva clipe înapoi pentru a mă bucura mă maximum din nou!

Oare, sunt singura care-şi doreşte asta? Nu cred, suntem oameni şi fiecare avem trăiri mai mult sau mai puţin intense, la nivel personal sau profesional, optimişti sau pesimişti ...



Am atâtea vise, atâtea cuvinte de spus, însă, am învăţat să le ţin, parţial, pentru mine, şi cred că e una din deciziile OK pe care le-aş putea lua.

O săptămână frumoasă la toată lumea!

TU

te-am ales sau m-ai ales? Nici nu mai ştiu ...

te ador? te urăsc? ... te vreau lângă mine? te resping?
de ce? Ei bine nu ştiu ... n-am fost decât o răpăială caldă de vară în viaţa ta deşi, poate mi-aş fi dorit mai mult

dar ce contează?



Mi-e dor de nopţile cu lună,
Când noaptea este mai nebună ...
Când îţi şopteam şi îmi şopteai,
Şi-n suflet tu-mi presarai ... lumină.


Însă acum este târziu
În braţele-mi să te mai ştiu;
Încă te simt în preajma mea
Asta-mi spune inima.



Un suflet rece, chinuit
Dar nu-i nimic, nu am murit!
Sunt inc-aici şi-n mintea mea,
Încă mai simt mireasma ta ...

iertam?

Iertare ... oare ce înseamnă ea pentru fiecare dintre noi?

Oare e mult sau e puţin să ştii să ierţi? Dar să ierţi şi să treci mai departe în noua etapă a vieţii?

Într-un flash realist astăzi mi-am adresat o întrebare, şi anume: la ce-mi aştept albastrul din mare? Aştept ceva ce nu există ... doresc ceva ce nu a fost ... şi în acelaşi timp mă întreb dacă va mai fi ... e ciudat ... ştiu.

Acum vine o altă întrebare: ce anume să ierţi? Ceva ce nu a fost decât în închipuirea ta? ... dar dacă a fost doar în închipuirea ta, de ce eşti ferm convins că ai trăit? Şi ai brusc o revelaţie! DA!!! S-a întâmplat, chiar am trăit o chestie superbă lângă mare ... sau poate aşa am văzut-o eu ... îmi vei spune ...

Cel mai bine pentru a umple golul din mare, părerea mea, e să devenim egoişti când vine vorba de noi înşine şi să încercăm atât timp cât trăim pe acest pământ să-i bucurăm pe toţi apropiaţi nouă!

sper că n-am aberat prea mult ... dacă m-am făcut înţeleasă sau nu ... rămâne să-mi spuneţi voi

NU!

Zilele trecute ies la o poveste cu o amică, tipă super OK, deşteaptă şi cu tot ce trebuie, mai puţin inspiraţie în a-şi alege partenerii, cel puţin aparent ...

Discuţia începe la un pahar de bârfă, ca-ntre femei, normal ... fiecare povestindu-şi of-ul, iar la final am ajuns la concluzia: am fost întotdeauna respectată, în intimitate, de partener!

Nu pot să tolerez comportamentul bădăran şi lipsit de bun simţ al celor care se "intitulează" bărbaţi! Un NU venit din partea unei femei în anumite momente chiar înseamnă NU! Care parte nu se înţelege dintr-un "NU" ?

Îmi veţi spune că întotdeauna critic bărbaţii, că întotdeauna găsesc câte ceva să-i desconsider ... ei bine, pot spune că nu plec din start cu idei preconcepute, însă după câteva minute de conversaţie, îmi pot da seama, în cele mai multe din cazuri, dacă personajul respectiv are ceva bun simţ şi şarm şi merită "efortul".

cam atât istorioara mea ...

să auzim de bine!